Forfotă în media moldovenească

Vreau sa înţeleg şi eu ce se întâmplă. De ceva timp a început să mişune jurnalismul moldoivenesc, adică jurnaliştii. Ştiam de mai înainte ce şi cum, dar în lipsa mea s-a cam întors totul cu picioarele în sus.
De fapt migraţia de la o instituţie la alta a început de mai demult, chiar şi persoana mea a primit mai multe solicitari de angajare. Îmi amintesc de Jurnaltv care a început sa strângă tot ca buretele din chiuvetă, dar care s-a dovedit a fi prea lent, aşa că românii le-au luat-o înainte.
Interesant e ca un angajator “va rupe” toate celelate posturi deja existente. Din auzite, cel putin câte 2 reporteri sau … migrează spre RealitateaTV. Se crează impresia că asta va deveni un mega proiect care va absorbi chiar şi publicul obişnuit cu bumbunelele de la M1.
Bine sau rău (deşi cred ca asta poate aduce doar bine pentru jurnalişti şi poate spori calitatea mediei md), asta e semn de concurenţă, ceea ce la noi nu a fost niciodată.

Ipostaze

De fapt ipostazele in care as aparea este ceea ce imi place si felul in care ma simt. Voi spune cate 2 caractere pentru fiecare, de ce? pentru ca sunt 2 in 1, nu doar in constelatie, dar in caracter, gusturi, dorinte etc . Asa ca, pro sau contra sunteti bineveniti sa va spuneti si voi opinia:
*sunt ochi si gat- pentru ca tot ce vad ma marcheaza, iar gatul e ceea expresia demnitatii intr-o femeie
*sunt negru si putin alb- pentru ca intuneticul ascunde cele mai mari taine, iar puritatea mai razbate din cand in cand la suprafata
*sunt cuvantul “eu” si “ceilalti” – (nu e narcisism) pentru ca persoana mea ma preocupa mai tot timpul, dar niciodata nu uit de cei din jur
*sunt un inceput de toamna cu frunze verzi-galbui si alint de soare si un mijloc de primavara plin de prospetime
*sunt cartea “11 minute” de Paulo Coehlo si enciclopedia “Lumea antica”- orice nou este un lucru uitat, dar mereu actual
*sunt Summertimes(orchestra version) si Schiller feat. September – Breathe
*sunt Lucian Blaga “Dorul” si Nichita Stănescu “Ploaie în luna lui Marte “- femeia este o taina, iar iubirea o farmeca si mai mult
*sunt o pisica si un sarpe- ambele senzuale dar periculoase
*sunt un sauvignon cald care se imbina mereu cu orice bucate din peste, si o bere rece intre prieteni- toate au un echilibru
*sunt un mal de Adriatica si un varf din Fagaras – asta mai mult are a face cu caracterul si temperamentul meu
*sunt Luna- toti ma vad si putin ma pot atinge
*sunt o vioara si un pian- muzica face minuni si le pot asculta oricand, vedeti telefonul meu:P
*sunt un pix si o pensula- a doua urmeaza sa devin in cel mult 7 ani
*sunt o minciuna si un adevar- mereu port masti, tu pe care o stii?
…..cred ca pot sa continui inca muuult de tot, las punctul pentru voi :*

6 luni=183 zille după…

Astăzi se împlinesc 183 de zile de la redobândirea democraţiei în Republica Moldova, a libertăţii de exprimare şi a libertăţii de gândire şi exact 183 de zile de când nu îmi mai este frică. frecă de ce , aşi întreba? frică de viitor. Nu că aş vrea să fac lobby pentru cei de acum din fotoliile Parlamentului sau Guvernului, dar măcar sper că totul va fi bine, chiar dacă în zeci de ani.
Am ramas un pic mirată, sau poate dezamăgită azi. La jumătate de an după tragicile evenimente din aprilie, nu am auzit azi un cuvânt de acei băieţi cu care şi-au făcut campanie mulţi dintre actualii guvernanţi democraţi.
Au fost mulţi, s-a vorbit mult despre ei, dar astăzi nu-as întâmplat nimic. Până acum, pentru că la 18.00 va fi unmiting de comemorare în piaţă. Eu plec, nu doar pentru că trebuie să lucrez, dar plec acolo pentru că aşa îmi spune sufletul. Măcar atât să fac pentru ei, pentru cei care nu au ştiu ce se va întâmpla cu ei dacă încearcă să spună adevărul.

În stil clasic…md

Ar fi foarte stupid să critic şi eu, încă o dată molodvenii, ar spune unii. Ideea e ca nu mai pot. “Naţie” mai diversificată, iubitoare de rude şi în acelaşi timp nepăsători de nimic nu am mai vazut. Când o sa ne descotorosim şi noi de toate tâmpeniile astea chiar nu îmţeleg.
Nuu dragii mei, e bine să traim în veşnica poveste intitulată “Moldova”. Un prieten de-al meu spunea că aici totul e posibil, într-o noapte se schimbă cât în alte ţări în 10 ani. Sună hazliu, dar de fapt e de plâns.
Veşnica şi cea mai retorică întrebare este Când o să ne învăţăm să fim stăpâni pe noi? Să spunem nu atunci cânt trebuie să refuzăm, şi să nu dăm din cap a nu ştiu?(pentru binele celuilalt).
Şi cel mai important: când terminăm cu cumătrismul? or şi asta tre s+o o şteptăm de la noua conducere, de la UE sau SUA trebuie să creeze un punc special în programul Provocările Mileniului?
Păi dragii mei, nu, aşteptaţi asta de la noua guvernare, pentru că ceea ce are loc acum este pur cumatrism în forma cea mai divină. Aici ma refer la noiii noştri funcţionari, şi la CV-urile lor de foarte buni Specialişti în domeniu.
Nu vreau să sune asta a procomunism, chiar deloc, vreau să sune a dreptate, şi corectitudine. Pentru că de asta trebuie să dea dovadă AIE.
Dar nu de asta am început să scriu, revin la cumătrismul din birourile noastre, uneori prea aglomerate de lume care habar nu are ce caută important e ca le ascultă cineva neplăcerile, care poate uneori nici nu te interesează. Alte ori cu jurnalişti “Super dotaţi şi atotştiutori” care nu ştiu şi chiar nu înţeleg ce au pierdut în această profesie.
În fine, cred că trebuie săîncepem a schimba lumea schimbându-ne pe noi în primul rând.

perestroika de gandire

Am fost astazi la “seara lui Constantin Cheianu”. Si-a lansat volumul “sex&perestroika”, suna interesant, desi sincer inca nu am avut ocazia sa-l rasfoiesc. Sper ca maine o voi face.
Totodata, am urmarit premiera spectacolului “Cu bunicul, ce facem?”. Pura realitate, asa cum a fost din aprilie pana in iulie, de fapt asa cum este. nu s-a prea schimbat mut mentalitatea omului dominat de M1. Nu ponigresc, dar chiar sa fim sinceri, astia isi fac de cap cum vor la televiziunea susnumita pretinsa publica. Cam intortocheat, dar asa e si ceea ce fac ei acolo, incurca gandirea si asa greoaie si somnambula a moldoveanului care vrea in UE nostalgic dupa comunism.
Mi-a placut piesa, chiar m-a atins. de fapt tot ce este legat de evenimentele din aprilie ma misca.
dramatic este ca sfarsitul operei a incununat si vietile multora dintre batranii de la noi. Trist.

Respect enorm pentru Constantin Cheianu!

PS: respect si profei de lingvistica de la facultate D-na Zavatchi, care mi-a recomandat articolele lui Cheianu.