Cam aşa arată tot ce am trăit în 2009. OK, nu chiar tot, a mai rămas şi în culise câte ceva. Concluzie: multe greşeli ortografice…asta pentru că au fost scrise în grabă şi de la telefonul mobil. Nu e o scuza..dar…
Postat in about all | Lasă un comentariu »
Da, îmi revin. Încet. Mai încet decât melcul. Dar merci şi pentru asta.
E greu? Straniu, dar nu pe atât pe cât mă aşteptam. Devin AS în a trece peste despărţiri.
Sau poate e din cauza lucrului? Mult lucru totdeauna ajută. Dar nu vreau să mă transform într-o maşină. Deşi, asta fac acum, sunt o maşină programată. Trăiesc între job şi casă, între permanenta dorinţă de a dormi şi sentimentul de foame. 
Am aruncat tot din inimă în ultimul sertar. Nu vreau să le scot.. nu-mi tre.
Cea mai mare dorinţă a mea este să doooorrrmmm, muuultt, să ma trezesc dimineaţa, fără grabă, cu somnul împlinit, să vorbesc.
Seara când să vin acasă, să mă opresc în loc, să privesc împrejur…. azi ningea frumos, aproape Dumnezeesc, când veneam acasă. Nu m-am oprit, era frig, şi mai era şi foamea asta.
Vreau să fiu alintată, dar nu vreau să mă sâcâie cineva la cap. Iar nu ştiu ce vreau…
Postat in myself & I | 6 Comentarii »
Vreau sa înţeleg şi eu ce se întâmplă. De ceva timp a început să mişune jurnalismul moldoivenesc, adică jurnaliştii. Ştiam de mai înainte ce şi cum, dar în lipsa mea s-a cam întors totul cu picioarele în sus.
De fapt migraţia de la o instituţie la alta a început de mai demult, chiar şi persoana mea a primit mai multe solicitari de angajare. Îmi amintesc de Jurnaltv care a început sa strângă tot ca buretele din chiuvetă, dar care s-a dovedit a fi prea lent, aşa că românii le-au luat-o înainte.
Interesant e ca un angajator “va rupe” toate celelate posturi deja existente. Din auzite, cel putin câte 2 reporteri sau … migrează spre RealitateaTV. Se crează impresia că asta va deveni un mega proiect care va absorbi chiar şi publicul obişnuit cu bumbunelele de la M1.
Bine sau rău (deşi cred ca asta poate aduce doar bine pentru jurnalişti şi poate spori calitatea mediei md), asta e semn de concurenţă, ceea ce la noi nu a fost niciodată.
Postat in about all | Lasă un comentariu »
De fapt ipostazele in care as aparea este ceea ce imi place si felul in care ma simt. Voi spune cate 2 caractere pentru fiecare, de ce? pentru ca sunt 2 in 1, nu doar in constelatie, dar in caracter, gusturi, dorinte etc 
. Asa ca, pro sau contra sunteti bineveniti sa va spuneti si voi opinia:
*sunt ochi si gat- pentru ca tot ce vad ma marcheaza, iar gatul e ceea expresia demnitatii intr-o femeie
*sunt negru si putin alb- pentru ca intuneticul ascunde cele mai mari taine, iar puritatea mai razbate din cand in cand la suprafata
*sunt cuvantul “eu” si “ceilalti” – (nu e narcisism) pentru ca persoana mea ma preocupa mai tot timpul, dar niciodata nu uit de cei din jur
*sunt un inceput de toamna cu frunze verzi-galbui si alint de soare si un mijloc de primavara plin de prospetime
*sunt cartea “11 minute” de Paulo Coehlo si enciclopedia “Lumea antica”- orice nou este un lucru uitat, dar mereu actual
*sunt Summertimes(orchestra version) si Schiller feat. September – Breathe
*sunt Lucian Blaga “Dorul” si Nichita Stănescu “Ploaie în luna lui Marte “- femeia este o taina, iar iubirea o farmeca si mai mult
*sunt o pisica si un sarpe- ambele senzuale dar periculoase
*sunt un sauvignon cald care se imbina mereu cu orice bucate din peste, si o bere rece intre prieteni- toate au un echilibru
*sunt un mal de Adriatica si un varf din Fagaras – asta mai mult are a face cu caracterul si temperamentul meu
*sunt Luna- toti ma vad si putin ma pot atinge
*sunt o vioara si un pian- muzica face minuni si le pot asculta oricand, vedeti telefonul meu:P
*sunt un pix si o pensula- a doua urmeaza sa devin in cel mult 7 ani
*sunt o minciuna si un adevar- mereu port masti, tu pe care o stii?
…..cred ca pot sa continui inca muuult de tot, las punctul pentru voi :*
Postat in myself & I | 1 comentariu »
Astăzi se împlinesc 183 de zile de la redobândirea democraţiei în Republica Moldova, a libertăţii de exprimare şi a libertăţii de gândire şi exact 183 de zile de când nu îmi mai este frică. frecă de ce , aşi întreba? frică de viitor. Nu că aş vrea să fac lobby pentru cei de acum din fotoliile Parlamentului sau Guvernului, dar măcar sper că totul va fi bine, chiar dacă în zeci de ani.
Am ramas un pic mirată, sau poate dezamăgită azi. La jumătate de an după tragicile evenimente din aprilie, nu am auzit azi un cuvânt de acei băieţi cu care şi-au făcut campanie mulţi dintre actualii guvernanţi democraţi.
Au fost mulţi, s-a vorbit mult despre ei, dar astăzi nu-as întâmplat nimic. Până acum, pentru că la 18.00 va fi unmiting de comemorare în piaţă. Eu plec, nu doar pentru că trebuie să lucrez, dar plec acolo pentru că aşa îmi spune sufletul. Măcar atât să fac pentru ei, pentru cei care nu au ştiu ce se va întâmpla cu ei dacă încearcă să spună adevărul.
Postat in ganduri | 3 Comentarii »
